HomeBlogTotul despre deșeuri și gestionarea lor

Totul despre deșeuri și gestionarea lor

Deșeurile reprezintă o problemă majoră pentru mediului înconjurător, dar și o pierdere economică. Datele existente arată că un european produce 481 kg de deșeuri municipale, în fiecare an. Deși o parte este reciclată sau transformată, o și mai mare cantitate ajunge în depozite de deșeuri sau ajunge să polueze mediu, solul și apa.

 

În continuare, vom discuta despre ce probleme apar ca urmare a gestionării inadecvate a deșeurilor, cum pot fi gestionate deșeurile în mod corect, precum și ce măsuri pot fi luate pentru a preveni producerea de deșeuri.  

 

  • Tipuri de deșeuri
  • Ce cantitate de deșeuri generăm
  • Efectele gestionării neadecvate a deșeurilor
  • Posibile soluții pentru gestionarea deșeurilor
  • Prevenirea producerii de deșeuri

 

Tipuri de deșeuri

Deșeurile sunt de mai multe tipuri. O primă clasificare poate fi realizată în funcție de proveniență. În funcție de acest criteriu, deșeurile pot fi:

 

  • Deșeuri municipale și asimilabile – acestea provin din consum urban și rural și sunt, la rândul lor, de patru tipuri:
    • deșeuri menajere – acestea provin din activități casnice, deșeuri de la hoteluri/restaurante/magazine, instituții publice;
    • deșeuri stradale – deșeuri aruncate de oameni sau purtate de vânt, inclusiv hârtii, pungi de plastic, frunze, praf etc.;
    • deșeuri din construcții/demolări, precum și deșeuri care provin din modernizarea unor străzi;
    • deșeuri provenite din stațiile de tratare a apei menajere și a celei uzate.

 

  • Deșeuri sanitare – acestea provin din spitale, cabinete medicale și dispensare;
  • Deșeuri care provin din industrie, agricultură și procese tehnologice. În această categorie intră:
    • deșeurile industriale cu potențial periculos, dar netoxice, așa cum este azbestul;
    • deșeurile industriale care nu sunt periculoase ori toxice;
    • deșeurile toxice, medicale, radioactive sau de altă natură;
    • deșeurile industriale în cantități mari, provenite de la fabrici sau alte construcții de mari dimensiuni. De exemplu, în această categorie intră cenușa produsă de termocentralele pe cărbuni;
    • deșeurile agricole și zootehnice;
    • deșeurile speciale – aici intră alte substanțe cu potențial radioactiv și substanțele explozibile.

 

Directiva Comisiei Europene nr. 12/2006 face o altă clasificare a deșeurilor, de această dată, mai generală. Astfel, potrivit acestui document, deșeurile pot fi:

 

  • Deșeuri al căror termen a expirat;
  • Resturi deversate în mod accidental sau produse/echipamente/materiale/etc. contaminate din greșeală;
  • Materiale contaminate în urma unor activități planificate – aici intră deșeurile de la activități de ambalare, curățenie etc.;
  • Obiecte nefolosibile – baterii consumate, catalizatori epuizați etc.;
  • Substanțe neperformante – mai ales solvenți contaminați, acizi contaminați, săruri expirate;
  • Reziduuri de distilare industrială;
  • Reziduuri obținute prin captarea unor poluanți – de exemplu, praful de la filtrele de aer, nămolul rezultat de la epuratoarele de gaze etc.;
  • Resturi obținute din prelucrarea mecanică/finisarea unor materiale – zgură măcinată, șpan de la strung etc.;
  • Reziduuri obținute din extracția și/sau prelucrarea unor materii prime – reziduuri de la exploatarea zăcămintelor de petrol, reziduuri minerale etc.;
  • Materiale, substanțe sau produse a căror utilizare a fost interzisă prin legislația europeană;
  • Alte tipuri de reziduuri de produse, materiale sau substanțe care nu se află în categoriile de mai sus.

 

Citește și Un oras cu filtru de aer inovativ

 

Ce cantitate de deșeuri generăm

La nivelul Uniunii Europene, se generează anual aproape jumătate de tonă de deșeuri: de la resturi alimentare la deșeuri din construcții, deșeuri industriale, electrocasnice vechi, pungi din plastic, mașini vechi, haine și mobilă veche și multe altele.

 

Deșeurile generate sunt în strânsă legătură cu obiceiurile de consum. De exemplu, un număr mare de produse de pe piață crește direct proporțional cu deșeurile generate. Creșterea numărului de gospodării formate dintr-o singură persoană este un alt exemplu care duce la o cantitate mai mare de deșeuri.

 

Potrivit rapoartelor oferite de Comisia Europeană privind deșeurile din 29 de țări europene, membre UE și Norvegia, 60% dintre deșeuri au fost de natură minerală și la nivelul solului, în principal din construcții/demolări și minerit. Pe lângă acestea, metalele, hârtia, lemnul, resturile medicale, precum și deșeurile animale au reprezentat, fiecare, între 2 și 4% din totalul deșeurilor.

 

Un alt lucru de avut în vedere este și faptul că 10% din deșeurile din UE intră sub titulatura de „deșeuri municipale”. Acestea definesc acele deșeuri care sunt generate de gospodăriile individuale, de firmele mici și de instituțiile publice (primării, școli, spitale etc.).

 

Potrivit Agenției Europene de Mediu (AEM), în anul 2012, s-au generat 481 de kilograme de deșeuri municipale solide, pe cap de locuitor al unei țări membre în AEM. Vestea bună este că acest număr, deși pare mare (și este), reprezintă o ușoară scădere, față de datele din 2007.

 

Datele mai recente, din anul 2019, arată că România generează mai puține deșeuri municipale decât media europeană – o altă veste îmbucurătoare. Dacă media europeană, în acest caz, este de 502 kg de deșeuri municipale, în România, datele arată 272 kg de deșeuri municipale. Totuși, România se află pe ultimele locuri la colectarea selectivă și reciclarea deșeurilor și este unul dintre cele mai poluate state europene.

 

Vrei să afli nivelul de poluare din zona ta? Intră pe harta Airly AICI

Efectele gestionării neadecvate a deșeurilor

O gestionare neadecvată a deșeurilor atrage după sine consecințe dificil de cuantificat pentru planetă, sănătate și economie. Despre toate acestea, vom discuta ceva mai jos.

 

Efectele deșeurilor asupra calității aerului, a apei și a solului

O gestionare deficitară a deșeurilor contribuie la schimbările climatice și crește gradul de poluare a aerului, apei și solului. Depozitele de deșeuri, unul dintre cele mai folosite tratamente pentru deșeuri, eliberează metan. Acesta este un gaz de seră puternic, asociat schimbărilor climatice.

 

Metanul este eliberat ca urmare a amestecului de alimente cu resturi provenind din grădini și cu hârtie/carton. De asemenea, modul de construire a depozitelor de deșeuri poate duce, pe lângă contaminarea aerului, și la contaminarea solului și a apei.

 

Inclusiv transportarea și tratarea deșeurilor pot fi periculoase. De exemplu, transportul deșeurilor duce la eliberarea de dioxid de carbon, un alt gaz de seră, care poluează aerul.

Efectele deșeurilor asupra sănătății umane și ecosistemelor

În mod direct sau indirect, deșeurile gestionate necorespunzător afectează sănătatea umană. Gazele eliberate contribuie la schimbările climatice, aerul devine mai poluat, sursele de apă potabilă ajung să fie contaminate, fructele și legumele cresc pe soluri contaminate, iar peștii din râuri și mări ingerează apă contaminată și alte substanțe toxice. Apa, fructele, legumele și peștele ajung, apoi, în farfurie.

 

Ecosistemele au, la rândul lor, de suferit. În lipsa unei gestiuni adecvate, ecosistemele marine și de coastă pot fi afectate de deșeurile aruncate. Multe studii au arătat că peștii au ingerat cantități ridicate de microplastic și substanțe toxice.

 

Arderea sau exporturile ilegale au și ele un impact semnificativ asupra sănătății omului și mediului din jurul său.

 

Efectele deșeurilor asupra economiei

Deșeurile reprezintă o povară și o pierdere economică pentru orice societate. Factorii de producție (inclusiv forța de muncă) folosiți în extracție, producție și consum se pierd, odată cu aruncarea deșeurilor.

 

Mai mult, gestionarea deșeurilor costă. În prezent, costurile sunt imense, însă planificarea unei infrastructuri moderne de colectare, sortare și reciclare, deși implică un cost inițial ridicat, ajunge să genereze noi venituri și creează locuri de muncă.

 

Un alt lucru de luat în calcul se referă la aspectul macro al deșeurilor. Reziduurile produse de țările europene, de exemplu, ajung deseori în depozite care pot fi o povară pentru alte zone ale globului. În plus, deșeurile ajung frecvent un produs comercial atât pe căi legale, dar mai ales ilegale.

 

Posibile soluții pentru gestionarea deșeurilor

Pentru o gestionare eficientă a deșeurilor, este necesară o acțiune multilaterală. Aceasta trebuie să implice autoritatile guvernamentale, prin stabilirea și implementarea de legi, luarea de măsuri pentru a combate efectele deșeurilor asupra mediului, precum și prin câteva acțiuni „la firul ierbii”. Deșeurile pot fi recuperate, eliminate, depozitate, incinerate sau folosite ca resurse. Despre aceste lucruri, vom discuta mai jos.

 

Legislația din România și legislația din UE

La nivelul României, există peste 30 de acte normative pentru controlul poluării aerului, a apei și a solului. De interes este mai ales Legea nr. 104/2011, în care se discută în mod explicit despre efectele gazelor eliberate în atmosferă și valorile limită ale poluării aerului. De asemenea, se propun strategii pentru reducerea poluării, precum și sancțiuni pentru cei care le încalcă.

 

Există inclusiv o lege special realizată pentru deșeuri. Este vorba despre Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor. Acest document indică o aliniere a României la normele europene, mai ales la Directiva nr. 98/2008, Decizia Comisiei Europene nr. 532/2000, Directiva nr. 689/1991 privind deșeurile periculoase și la Directiva Comisiei Europene nr. 955/2014.

 

Mai apoi, legea trasează câteva direcții pentru valorificarea deșeurilor (articolele 13-15), reutilizarea și reciclarea reziduurilor (articolele 16-18) și eliminarea reziduurilor (articolul nr. 19).

 

La nivel european, gestionarea deșeurilor se desfășoară în mai mulți pași. Primul se referă la luarea unor măsuri pentru a reduce cantitatea de deșeuri. Următorul pas implică recuperarea, reutilizarea și reciclarea. Ultimul pas constă în eliminarea deșeurilor.

 

Pe scurt, scopul este de a reduce cât mai mult generarea de deșeuri, de a folosi eficient deșeurile generate, precum și de a reduce cantitățile ce ajung la depozitele de deșeuri.

 

Pe lângă acest plan ambițios, Comisia Europeană a stabilit norme privind depozitarea deșeurilor și eliminarea vehiculelor vechi, a ambalajelor și a aparatelor electrocasnice.

 

Dintre măsurile recomandate, se pare că introducerea unor taxe pentru depozitarea corectă a deșeurilor, precum și colaborarea cu producătorii reprezintă metode eficiente pentru reducerea deșeurilor.

 

Instalarea de sisteme pentru monitorizarea calității aerului 

Existența deșeurilor nereciclabile, precum și arderea lor sau a unor produse auxiliare contribuie la poluarea aerului.

 

Instalarea de senzori pentru monitorizarea calității aerului din orașe, precum și din interiorul unor companii contribuie la luarea unor măsuri pentru a reduce producția de deșeuri.

 

Recuperarea unor resurse

Din punctul de vedere al gestionării deșeurilor, recuperarea se referă la extragerea din deșeuri a unor resurse care pot fi refolosite. Recuperarea poate fi realizată prin reciclare, reutilizare, regenerare etc.

 

Scopul este extragerea unor materii prime sau auxiliare. În unele cazuri, pe lângă partea materială, poate fi recuperată și partea energetică. Unele materiale pot fi refolosite, pentru a produce alte bunuri, iar energia poate fi utilizată pentru a fi transformată în alt tip de energie, necesară în producție.

 

Similar eliminării deșeurilor, și în cazul recuperării se dorește obținerea cât mai multor resurse, fără a folosi procese sau metode dăunătoare mediului și fără a afecta sănătatea oamenilor.

 

Conform Directivei nr. 12/2006, există mai multe opțiuni de recuperare a deșeurilor:

 

  • Folosirea unor materiale sub formă de combustibil sau alte mijloace, pentru a genera energie;
  • Recuperarea sau regenerarea unor solvenți;
  • Recuperarea sau reciclarea unor compuși organici care nu sunt folosiți ca solvenți, inclusiv prin procese biologice de transformare (de exemplu, compost);
  • Recuperarea sau reciclarea unor metale ori compuși metalici;
  • Recuperarea sau reciclarea altor tipuri de substanțe anorganice;
  • Recuperarea unor acizi ori baze;
  • Recuperarea unor componente folosite pentru captarea substanțelor poluante;
  • Recuperarea unor componente din catalizatoare;
  • Refolosirea sau regenerarea unor uleiuri;
  • Stocarea deșeurilor în vederea operațiunilor ulterioare.

 

Reciclarea

Pentru a putea fi reciclate, deșeurile trebuie sortate în funcție de calitatea materialului. Sortarea începe prin colectarea selectivă a deșeurilor. Totodată, acestea pot fi separate și prin instalații speciale de sortare a deșeurilor.

 

Pot fi reciclate materiale precum: 

  • Dozele de aluminiu;
  • Oțelul provenit din unele ambalaje alimentare sau spray-uri;
  • Polietilena de înaltă densitate (polietilenă HDPE);
  • Polietilena de joasă densitate (polietilenă LDPE);
  • Ambalajele de polietilen tereftalat (PET);
  • Sticlele și borcanele;
  • Ziarele, revistele, hârtia, cartonul;
  • Masele plastice de tip PVC;
  • Polipropilena (PP) și polistirenul (PS) – colectate doar în anumite țări.

 

În general, produsele din aceste materiale sunt destul de omogene, au o singură componentă, motiv pentru care pot fi reciclate ușor. Ca o comparație, aparatele electrocasnice și sistemele electrice necesită tehnologii speciale pentru separarea materialelor.

Prelucrarea biologică

Compostarea reprezintă una dintre cele mai accesibile modalități de prelucrare biologică. Resturile vegetale și alimentele pot fi transformate prin compostare. Cu alte cuvinte, alimentele se vor descompune și vor forma materie organică. Aceasta va putea fi folosită, mai apoi, pe post de îngrășământ agricol.

 

De asemenea, în urma compostării, se produce biogaz, ce are un conținut ridicat de metan. Acesta din urmă poate fi folosit la aragaz sau, în cantități mai mari, la termocentrale, pentru a produce energie electrică.

 

Procesul de compostare poate fi realizat la scară mică, în gospodărie, dar și în instalații industriale, precum stațiile de epurare.

 

O altă modalitate de obținere a energiei este prin transformarea nămolurilor municipale, obținute ca urmare a filtrării apei menajere.

 

Recuperarea energetică 

Energia poate fi recuperată și din resturile lemnoase, de exemplu, din piese de mobilier, reziduuri din industria prelucrării lemnului sau din demolări, din gaze de depozit și din biogaz.

 

În general, resturile lemnoase au o putere calorică de 14-17 Mj/kg, iar gazul de depozit și biogazul oferă puteri calorice cuprinse între 20 și 25 Mj/kg. Drept urmare, pot fi arse în instalații gospodărești sau la nivel macro, pentru a produce căldură, sau folosind turbinele, pentru a produce energie electrică.

 

Eliminarea deșeurilor

Potrivit prevederilor europene, eliminarea deșeurilor ar trebui realizată doar prin metode care nu afectează sănătatea omului și nu poluează mediul. Mai jos, sunt câteva modalități de eliminare a deșeurilor, potrivit Comisiei Europene prin Directiva nr. 12/2006:

 

  • Depozitarea deșeurilor pe sol și/sau în sol;
  • Tratarea unor deșeuri în sol – aici intră activitățile precum biodegradarea unor deșeuri lichide;
  • Descărcarea unor deșeuri pe suprafețe – de exemplu, descărcarea de deșeuri lichide/nămoluri în iazuri sau lagune;
  • Amenajarea unor locuri speciale pentru descărcarea deșeurilor – stabilirea de celule etanșe separate, izolate unele de altele, fără impact asupra mediului;
  • Evacuarea unor deșeuri în mări și oceane, inclusiv îngroparea unor deșeuri în solul mării;
  • Depozitare permanentă – folosirea de containere și depozitarea lor într-o mină sau într-un alt spațiu.

 

În prezent, cele mai folosite modalități de eliminare a deșeurilor sunt prin depozitare și prin incinerare. Poți citi despre aceste metode mai jos:

 

Depozite 

În funcție de tipul de deșeuri, depozitele pot fi de mai multe tipuri:

 

  • Depozite pentru deșeuri periculoase (depozite de clasă a);
  • Depozite pentru deșeuri nepericuloase (depozite de clasă b);
  • Depozite pentru materiale inerte (depozite de clasă c);
  • Depozite pentru un singur tip de deșeuri (monodeponie).

 

 

În prezent, depozitarea în rampe de gunoi implică închiderea lor prin îngropare. De regulă, sunt realizate în mine abandonate sau în cariere în care s-a încheiat exploatarea. Vechile gropi de gunoi sunt neadecvate, deoarece poluează aerul, apa și solul și atrag insecte și rozătoare. De asemenea, gazele produse prin degradarea deșeurilor, în special metan și dioxid de carbon, produc efect de seră și contribuie la schimbările climatice.

 

Mai apoi, apa și solul sunt poluate prin scurgerea lichidelor apărute ca urmare a unor procese fizice și chimice. Lichidele se infiltrează în sol și pot ajunge la pânza freatică, pe care o poluează.

 

De cealaltă parte, rampele pentru deșeuri organice includ instalații pentru recuperarea gazului de depozit. Acesta conține metan (în proporție de 54%), dioxid de carbon (45%), hidrogen sulfurat, monoxid de carbon, aldehide și alte substanțe organice.

 

Acestea pot fi arse, pentru a produce energie. Chiar și atunci când nu pot fi folosite local, tot este indicată arderea, deoarece dioxidul de carbon rezultat are un efect de seră mai mic decât degradarea naturală a deșeurilor.

 

Incinerare

Prin incinerarea deșeurilor se produc căldură, gaz, abur și cenușă. Incinerarea poate fi realizată la nivel de gospodărie sau la scară industrială. Există modalități de incinerare a deșeurilor solide, lichide și gazoase.

 

Prevenirea producerii de deșeuri

Prevenirea reprezintă o etapă importantă în planul Comisiei Europene, pentru a reduce producția de deșeuri. Obiectivul macro este realizarea unei tranziții cât mai line spre o economie circulară; astfel, nimic nu se risipește.

 

Din păcate, modalitățile actuale de producție și consum nu pun accent pe prevenirea și reducerea producției de deșeuri. Activitățile precum proiectarea unor produse, ambalarea, transportul etc nu implică măsuri pentru a reduce producția de deșeuri.

 

O schimbare importantă ar fi reconfigurarea lanțului de producție sau de aprovizionare, pentru a avea în vedere, încă de la primele etape, prevenirea apariției deșeurilor. În plus, se dorește ca, atunci când apar deșeuri de la o etapă de producție la alta, acestea să fie valorizate și transformate în materie primă sau produse utile unui alt lanț de producție/aprovizionare.

 

Colectarea selectivă a deșeurilor reprezintă o altă modalitate de a preveni acumularea lor. Pentru a înlesni reciclarea, este indicată colectarea deșeurilor pe categorii de produse, după cum urmează:

 

  • Recipientul verde – pentru sticlă;
  • Recipientul albastru – pentru hârtie și carton;
  • Recipientul galben – pentru plastic și metal;
  • Recipientul negru – pentru deșeuri reziduale (conținutul sacului de aspirator, scutece, șervețele folosite, vase de unică folosință, lemn tratat etc.);
  • Recipientul maro – pentru deșeuri biodegradabile (resturi vegetale, pâine veche, orez, condimente vechi, frunze etc.).

 

Gestionarea deșeurilor reprezintă un pas important spre un viitor mai curat pentru noi, pentru familiile noastre și pentru generațiile următoare. Este de datoria noastră să facem pașii necesari pentru o planetă mai curată.

Sursa foto: Shutterstock

Postări recente

26.05.2022 | Cezara Copacianu

Nou parteneriat cu PRO TV

Poluarea aerului reprezintă o problemă globală, ce ne afectează viața din toate punctele de vedere. Întreaga activitate Airly se concentrează pe misiunea noastră de a […]

Suntem încântați să anuțăm un adevărat gamechangAIR. Venim către voi cu cea mai nouă lansare marca Airly. Noua noastră platformă de date, Airly Data Plaform, […]

Airly își extinde rețeaua de senzori la nivel global. În luna aprilie, noi senzori au fost instalați în diverse locații precum: Mecca, Nigeria, Noua Zeelandă, […]